Izolația casei nu se termină la pereți: cele mai importante zone prin care se pierde confortul termic
În practică, confortul termic poate fi influențat de cele mai mici discontinuități ale anvelopei. Un perete foarte bine termoizolat nu poate compensa întotdeauna un acoperiș insuficient izolat, o punte termică importantă sau o zonă în care stratul termoizolant nu este continuu.
De aceea, înainte de alegerea unui anumit material, merită analizată întreaga anvelopă a clădirii.
Pereții: mai mult decât alegerea grosimii izolației
Pereții exteriori reprezintă una dintre principalele suprafețe prin care clădirea schimbă căldură cu exteriorul. În cazul unei construcții noi, soluția de termoizolare trebuie aleasă în funcție de structura peretelui, finisaj, poziția stratului termoizolant și cerințele proiectului.
În cazul construcțiilor pe structură de lemn, de exemplu, o parte importantă a izolației poate fi amplasată între montanți. Aici, o soluție flexibilă precum GUTEX Thermoflex poate fi utilizată pentru umplerea spațiilor dintre elementele structurale, inclusiv în pereți și acoperișuri.
Avantajul unei astfel de abordări este că termoizolația poate fi integrată în alcătuirea peretelui, în loc să fie tratată ca un strat independent. Dar, pentru o performanță bună, trebuie analizată și continuitatea izolației în zonele de racord și la întâlnirea peretelui cu celelalte elemente ale construcției.
Acoperișul: una dintre cele mai importante zone ale anvelopei
Dacă pereții primesc de regulă cea mai mare atenție, acoperișul poate fi tratat uneori ca o zonă secundară. În realitate, este una dintre componentele esențiale ale anvelopei.
Iarna, un acoperiș insuficient termoizolat poate contribui la pierderi importante de căldură. Vara, problema se inversează: suprafața acoperișului este expusă direct radiației solare și poate ajunge la temperaturi foarte ridicate.
Într-o mansardă locuibilă, stratificația acoperișului trebuie, prin urmare, să fie gândită nu doar pentru reducerea pierderilor de căldură, ci și pentru comportamentul construcției în perioadele caniculare.
Izolarea dintre căpriori poate fi realizată cu materiale flexibile din fibră de lemn, în timp ce anumite sisteme pot include și plăci rigide amplasate spre exteriorul structurii. Alegerea concretă depinde de alcătuirea acoperișului și de detaliile proiectului.
Mansarda: testul real al confortului de vară
Mansarda este probabil unul dintre cele mai bune exemple pentru a înțelege de ce termoizolația trebuie privită ca un sistem.
În timpul verii, învelitoarea poate fi puternic încălzită de soare, iar căldura se transmite succesiv prin straturile acoperișului. Dacă stratificația nu este corect dimensionată și executată, spațiul de sub acoperiș poate deveni foarte dificil de menținut la o temperatură confortabilă.
Aici contează combinația dintre termoizolație, proprietățile termice ale materialelor, ventilarea corespunzătoare a acoperișului, etanșeitate și protecția solară.
Cu alte cuvinte, o mansardă confortabilă nu se obține printr-un singur material, ci printr-o alcătuire corectă a întregului acoperiș.
Planșeele: zone ușor de ignorat
Un alt punct important este reprezentat de planșee, în special atunci când separă spații încălzite de spații neîncălzite.
Planșeul peste un subsol rece, de exemplu, poate deveni o suprafață importantă prin care se pierde căldură. În cazul unei locuințe cu mansardă sau etaj, trebuie analizată și situația planșeelor dintre spații cu temperaturi diferite.
În funcție de configurația clădirii, termoizolația poate fi amplasată deasupra sau dedesubtul planșeului, iar soluția trebuie aleasă împreună cu celelalte straturi constructive.
Pentru aceste aplicații există și produse din fibră de lemn dedicate zonelor de pardoseală și planșeu, astfel încât materialul termoizolant să poată răspunde cerințelor specifice ale fiecărei zone a construcției.
Punțile termice: locurile unde continuitatea se întrerupe
Chiar dacă suprafețele principale ale pereților, acoperișului și planșeelor sunt bine izolate, zonele de discontinuitate pot influența semnificativ performanța anvelopei.
Acestea sunt cunoscute sub denumirea de punți termice și pot apărea, printre altele, la:
-
intersecția dintre pereți și planșee;
-
racordul dintre pereți și acoperiș;
-
conturul ferestrelor și ușilor;
-
colțurile clădirii;
-
console și elemente structurale;
-
îmbinările dintre materiale cu proprietăți diferite.
Problema nu este doar pierderea suplimentară de căldură. Temperaturile superficiale mai scăzute din anumite zone pot favoriza apariția condensului în condițiile potrivite, motiv pentru care detaliile de proiectare trebuie analizate cu atenție.
De aceea, o termoizolație bună trebuie să fie și cât mai continuă.
Îmbinările: detaliile care nu se văd după finalizarea lucrării
Una dintre cele mai dificile părți ale unei anvelope performante este reprezentată de îmbinări.
O placă termoizolantă poate avea proprietăți excelente, dar rezultatul final depinde și de modul în care este montată și de felul în care sunt tratate racordurile dintre diferitele elemente ale construcției.
Ferestrele, colțurile, coșurile de fum, intersecțiile dintre acoperiș și pereți sau zonele în care se schimbă sistemul constructiv trebuie tratate prin detalii compatibile cu soluția aleasă.
În sistemele pe bază de fibră de lemn, există soluții dedicate inclusiv pentru realizarea unor racorduri etanșe și pentru integrarea diferitelor componente ale anvelopei. Astfel, atenția se mută de la simpla alegere a „plăcii bune” către performanța întregului sistem.
De ce este important să alegi un sistem, nu doar un material
Una dintre cele mai frecvente greșeli în termoizolare este evaluarea materialelor separat.
Se compară conductivitatea termică a două produse, apoi se alege varianta cu valoarea cea mai mică. Dar o casă nu este construită dintr-o singură placă termoizolantă.
În realitate, performanța anvelopei depinde de interacțiunea dintre mai multe straturi și componente: termoizolație, structură, membrane, elemente de fixare, finisaje, ferestre, acoperiș și soluțiile de racord.
Aceasta este și logica din spatele sistemelor GUTEX: diferitele produse din fibră de lemn sunt destinate unor aplicații distincte, de la termoizolația flexibilă dintre elementele structurale până la plăci rigide pentru pereți, acoperișuri și fațade.
Pentru un proiect concret, alegerea trebuie făcută în funcție de structura clădirii, poziția stratului termoizolant, cerințele de performanță și detaliile de execuție.
O anvelopă performantă nu are o singură zonă importantă
Pereții sunt importanți, dar nu sunt singurii responsabili pentru confortul unei case. Acoperișul, mansarda, planșeele și toate zonele de tranziție dintre elementele construcției trebuie analizate împreună.
Mai ales în cazul caselor moderne, unde se urmărește un nivel ridicat de eficiență energetică, diferența dintre o anvelopă bună și una foarte bună poate sta tocmai în aceste detalii mai puțin vizibile.
De aceea, înainte de a decide câtă izolație este necesară pentru pereți, merită pusă o întrebare mai largă: este anvelopa casei izolată continuu și coerent, de la fundație până la acoperiș?
Iar răspunsul trebuie să vină din proiectarea întregului sistem, nu doar din alegerea unui singur material termoizolant.
Pentru soluții din fibră de lemn destinate pereților, acoperișurilor, planșeelor și altor componente ale anvelopei, gama GUTEX disponibilă prin Magazin Izolații Naturale poate fi analizată în funcție de aplicația concretă și de alcătuirea proiectului.
